I - Revedere
Sam' s P.O.V. - Nu. Doua litere. N si U. Ai inteles? i-am zis blondei care incerca sa ma faca sa merg cu ea la coafor. - Dar nici Diane nu vine cu mine si nu vreau sa merg singura, s-a milogit Perrie. facand o fata de catelus, la care stia ca nu pot rezista. - La naiba! am zis lovind in laptop-ul care se inchisese. Am muncit trei ore la eseul ala! - Perfect! Acum poti veni cu mine. mi-a zambit Perrie. Am ridicat din umeri si am insfacat genta din cuier. - Fie, dar daca stai mai mult de o ora te rad in cap! am amenintat-o eu, ridicand un deget. *** - Tu esti chiar nebuna! i-am zis lui Perrie, in momentul in care iesea pe usa coaforului. Nu puteam crede ce isi facuse in cap. Avea parul mov. Mov! Mi-a zambit obraznic si a scos limba. - Oh...Little bad girl! i-am zis, oprindu-ma in fata unei vitrine. - Stii cum se zice, fetele rele ajung unde vor, mi-a zis in timp ce ne urcam in masina ei. - Perrie, chiar nu stiu cum or sa te primeasca la ore asa. i-am zis serioasa. - Pfff! Da-i incolo. Sigur ma lasa. a zis oprind la semafor. Semaforul s-a facut verde, dar Perrie nu pornea. - Perrie! Porneste, ce tot faci? Nu vezi cum claxsoneaza astia? - Nu pot. S-a stricat. mi-a zis fosta blonda panicata. - Vezi ca vine un sofer nervos, i-am zis, aratandu-i un tip care cobora dintr-o masina bengoasa din spatele nostru. Perrie a lasat in jos geamul pregatindu-se sa-i explice tipului.... - Zayn? am spus amandoua deodata. - Perrie? Esti in masina cu Sam? Si ai parul mov! a strigat stupefiat narcisistul. - Buna si tie! i-am zis zambind, incercand sa maschez emotiile revederii. - Miscati-va curu' femei nepricepute! s-a auzit un sofer strigand si claxsonand lung. Zayn s-a intors frumos cu fata inspre el, apoi i-a aratat ce deget mijlociu subtire are. - Aveti nevoie de ajutor? ne-a intrebat. - Mda...pai s-a cam blocat motoru. i-a zis Perrie, evitand sa-l priveasca in ochi. - Va duc eu. ne-a zis scurt, apoi i-a facut semn unui tip care era in masina cu el sa ne rezolve problema cu masina. Am lasat-o pe Perrie sa stea in fata langa Zayn, i-ar eu m-am intins pe bancheta din spate. - Ma bucur sa va vad, a zis Zayn intr-un final. Perrie si-a intors capul, ingnorandu-l, iar eu am inchis ochii, simtindu-ma prost. - Nu sunteti suparati pe noi? am gasit intr-un final puterea sa intreb. Stiam ca era o intrebare prosteasca, stiam ca ei aveau tot dreptul sa fie suparati, sa ne urasca, dar totusi, undeva adanc in inima mea speram sa zica nu. Brunetul a oftat, apoi s-a intors inspre mine. - Uite, Samantha, noi nu suntem suparati. Suntem dezamagiti. Atata tot. Stim ca si pentru voi a fost greu, mai ales dupa ce... dupa ce a murit Cleo. Ceea ce ati facut a fost murdar, ati vrut sa faceti treaba murdara a unui maniac care avea nevoie de razbunare, care v-a manipulat. Dar asta nu inseamna ca va uram. Ati fost prietenele noastre, ne-ati ajutat, ne-ati salvat. Poate ca daca nu ati fi fost voi s-ar fi razbunat oricum, iar atunci nu ne-ar mai fi salvat nimeni. Iar Louis... ei bine, chiar ii lipsesti lui Louis. a incheiat zambind. Pe parcursul "micului discurs" pe care tocmai mi-l tinuse Zayn am simtit fluturasi in stomac si o usurare imensa, dar ultimele lui cuvinte ma facusera sa sar in sus de bucurie. La propriu. Am tresarit atat de brusc incat am dat cu capul de tavanul masinii. - Esti bine? a intrebat Zayn. - Da. i-am rasluns repede. - Nu vorbeam cu tine. Vorbeam cu Nela. mi-a raspuns brunetul. - Nela? am intrebat, ridicand o spranceana. - Masina, mi-a explicat Perrie, care pana atunci fusese tacuta. - Ti-o mai amintesti pe Nela? a intrebat Zayn, facand contact vizual cu ea. A dat afirmativ din cap, sustinandu-i privirea brunetului, apoi s-a intors inspre mine. - Sam? Stii cumva unde imi e geanta? - Nu. i-am raspuns scurt. A inceput sa se foiasca agitata, cautandu-si geanta. - Acolo erau cheile! mi-a zis ea panicata. - Rahat! i-am spus. Diane se intoarce abea maine, cand trebuie sa mergem la scoala, iar cheile mele sunt in camera. am strigat la ea. Stii ca a zis ca ramane tot weekend-ul cu Kyle. - Cine e Kyle? a intrebat Zayn. - Verisorul ei, i-a raspuns Perrie, continuand sa caute cheile. Zayn, ridica-ti fundul! Stai pe ele. i-a zis, aratandu-i brelocul cu fata ei care iesea de pe scaunul brunetului. - Nu pot. Sunt la volan. i-a raspuns, concentrandu-se la drum. - Baga mana si scoate-le, i-am zis lui Perrie, vazand zambetul de pe fata lui Zayn. Ea s-a intors, aruncandu-mi o privire urata, apoi a intins mana dupa chei, scotandu-le intr-o secunda. - Astea nu-s cheile noastre. a zis, dandu-le drumul pe bordul masinii. - Nu. Sunt ale mele. i-a raspuns Zayn. - Si nu puteai sa-mi fi spus inainte sa le iau? a intrebat Perrie nervoasa. M-a bufnit rasul, vazandu-l si pe Zayn cum chicoteste. - Apropo.... de ce ai un breloc cu moaca mea? a intrebat Perrie. Zayn a lasat capul mai jos, incarcand sa isi ascunda roaseata, apoi s-a intors brusc si i-a raspuns: - Pentru ca te plac. Apoi s-a lasat linistea. Nimeni nu a mai zis nimic. Zayn era serios, atent la drum, tragand din cand in cand cu ochiul la Perrie. Ea statea cu fruntea lipita de geam, adancita in ganduri, iar eu....ei bine eu eram in culmea fericirii. Nu ne urau! - Am ajuns, a zis Zayn, parcand masina. - Dar asta nu e casa noastra. a zia Perrie. - Nu, e a noastra, dar aici va trebui sa stati in seara asta pentru ca nu aveti unde sta. Nu v-ati gasit cheile, mai stii? i-a zis Zayn. - Samantha, spune-i ca nu putem sta! mi-a strigat Perrie dar eu ramasesem blocata. Aveam fluturasi in stomac... Ma holbam la casa baietilor si nu stiam ce sa fac. - Mai mai mai! Ia uite cine mai da pe acasa, a zis Louis, iesind in prag, cu un sortulet de bucatar, o boneta si o paleta in mana. In momentul acela, fluturii au devenit o intreaga gradina zoologica, facandu-ma sa ma inbujorez si sa ies din spatele lui Zayn. - Buna! i-am zis, zambind, facandu-l sa ramana stupefiat. - Samantha... a reusit sa zica intr-un final, apoi a ramas holbandu-se la noi. - Or sa ramana aici in seara asta, i-a zis Zayn, imingandu-l din usa si facandu-i loc lui Perrie sa treaca, apoi mie. Am intrat in urma lui Zayn in sufragerie, unde statea Harry uitandu-se la Tv. - Hey, men! a strigat la Zayn, apoi a ramas la randul lui blocat, holbandu-se cand la Perrie cand la mine. Tu ai parul mov! a zis aratand spre Perrie. Iar tu esti aici! a zis aratand inspre mine. Sa ma ciupeasca cineva ca asta nu poate fi adevarat. Si eu, si Perrie si baietii l-am ciupit, facandu-l sa scoata un Au! sonor, apoi l-a apucat rasul. - Ce-i cu galagia asta? a zis Niall, iesind cu un castron de ceva din bucatarie din care manca cu o lingura gigant. Cand a dat cu ochii de noi a scapar castronul pe jos, cu tot cu lingura, spargandu-l si imprastiindu-i continutul. - Ce ati spart? a sarit Liam panicat pe scari, oprindu-se la baza lor inmarmurit. Samantha! Perrie cu par mov! Lingura gigantica! a strigat, apoi a lesinat. *** - Inca nu imi vine sa cred ca sunteti aici. mi-a zis Liam. Stateam cu totii asezati la masa, si radeam, povesteam. Baietii trecusera de primul soc, iar acum ne povesteam unii altora ce se mai intamplase de cand nu ne mai vazusem. Zayn si Perrie pareau sa se apropie din nou, iar Lou' larea chiar incantat sa ne vada. - Niall! vezi ca suna cineva la usa. Du- te sa deschizi. i-a zis Harry. - De ce eu? s-a milogit blondul, inghitind o rosie intreaga. - Pentru ca daca s-ar ducr oricare altul dintre noi, nu ar mai gasi mancare la masa. i-a zis Harry. Hey, pufoseniilor! Am reusit sa pun in sfarsit si next-ul acesta, iar, pentru ca marti e ziua mea , am sa va pun atunci si un cadou, un capitol bonus, care era programat pentru vineri. Si nu orice capitol. Un capitol in care va aparea AS- ul meu. Deci, tot ce pot spune e sper sa va placa si ENJOY :* Apropo...pana la capitolul de marti, astept pareri si la capitolul asta :*
Bạn đang đọc truyện trên: ZingTruyen.Xyz